Acum câteva zile, am aflat că prietena mea Willie (Wilhelmina) a murit recent. Timp de mulți ani a făcut parte din grupul nostru de rugăciune Cenacol.
Într-un dimineață devreme, în timp ce mă rugam pentru odihna sufletului ei, m-am trezit brusc într-o grădină verde și frumoasă.
Willie era acolo, arătând atât de veselă, exact așa cum era pe când era vie, iar cu o voce entuziasmată mi-a spus: „O, Valentina! Îți mulțumesc pentru rugăciunile tale.”
Am stat lângă ea, admirându-i rochia, și i-am spus: „O, ești îmbrăcată atât de frumos!”
Purta o rochie lungă, foarte moale, de un albastru pal, aproape albă. Un grup mare de femei stătea alături de ea. Împreună, admiram o casă mică, cu un singur etaj, făcută dintr-un material special, strălucitor. Nu era prea strălucitoare, dar era înconjurată de o lumină, totul fiind radiant. Nu era nici ciment, nici cărămidă, ci un fel de material ceresc special.
Am spus: „Doamne, nu am mai văzut niciodată așa ceva.” Domnul nostru poate face orice.
Willie s-a întors spre mine și mi-a spus: „Cred că aceasta este casa ta, Valentina.”
I-am răspuns: „Nu cred. Nimeni nu mi-a spus că este casa mea.”
Apoi, brusc, a realizat și, cu entuziasm în voce, a exclamat: „Nu! Nu, aceasta este pentru mine! O, ce frumoasă arată.”
„O, Doamne, aceasta este mai bună decât cea pe care o aveam acasă (pe pământ). Sunt atât de recunoscătoare. Uită-te la casa frumoasă pe care mi-au pregătit-o.”
Era atât de fericită și emoționată. În timp ce admiram frumoasa casă, am observat două coloane pe acoperiș, fiecare având aproximativ jumătate de metru înălțime, și erau flăcări reale de foc care se mișcau.
În timp ce admiram flăcările, am spus: „Uită-te la asta, Willie! Acesta este Sfântul Duh și este chiar pe acoperișul casei tale!”
Willie este într-un loc bun și cu adevărat vesel și fericit.
Willie, roagă-te pentru noi și odihnește-te în pace.