Revelatiile Sfintei Margarete Marie Alacoque
1673-1675, Paray-le-Monial, Franța
Iată Inima care a iubit atât de mult pe oameni încât nu s-a economisit nimic, chiar până la epuizarea și consumarea Sa, pentru a mărturisi dragostea Sa.
(Viziunea Inimii Sfinte către Sf. Margaret Mary, 16 iunie 1675)
O Vocație pentru Suferință
Sfânta Margaret Mary Alacoque (în franceză: Sf. Marguerite-Marie) s-a născut la 22 iulie 1647 la Lauthecourt în Burgundia (Franța), într-o familie bogată și religioasă.
A fost o vocație timpurie. În memoriile sale, sfânta spune că deja ca copil Dumnezeu i-a arătat „marea urâțenie a păcatului, care m-a făcut să simt atât de groază încât orice greșeală era pentru mine o chinură neinsuportabilă.” Acest lucru s-a adaugat unei mari pofte de rugăciune și penitență, alături de o mare compasiune față de necazurile celor săraci și dorința de a-i ajuta.
Deoarece tatăl ei a murit devreme, mama sa Filiberte a dat-o pe micuța Margaret Mary într-un convent al Clarilor Săraci. Plimbându-se în liniștea cloșterului și observând modestia și spiritul de rugăciune al surorilor, ea a simțit chemarea către viață religioasă. La vârsta de nouă ani a primit Prima Sa Comunie, iar pofta ei pentru rugăciune și reculegere s-a mărit semnificativ.
Cu toate acestea, bolnavă grav, a trebuit să se întoarcă acasă la mama sa, unde a început o perioadă dificilă de ispitiri. Bolile au lovit-o pe patru ani, împiedicându-o să meargă. După ce i-a făcut o promisiune Maicii Domnului, și-a recâștigat sănătatea, dar suferințele ei s-au schimbat doar în formă. Mama sa a dat-o sub îngrijirea unei verișoare care administra patrimoniul familiei, iar ea trebuia să se supună acestei rude nesociabile și insensibile care i-a refuzat chiar nevoile de bază.
Dumnezeu a permis acest lucru pentru a o familiariza cu renunțarea și a o pregăți să îmbrățișeze vocația de răscumpărare pe care O va oferi mai târziu. Suferințele sale timpurii, acceptate cu exemplară pătimire, au întărit-o pe drumul sfântității. De fapt, arta de a deveni sfânt este exact aceea de a ajunge la scopul final al vieții prin parcurgerea lungului și amărât calea suferinței.
Deja în această perioadă, sfânta a primit grațiile mistice extraordinare. A avut o relație familiară cu Isus, acompaniată de viziuni: „Mântuitorul era întotdeauna prezent sub figura Crucificatului sau Ecce Homo, purtând crucea Sa; această imagine mi-a inspirat atât de mult compasiune și dragoste pentru suferință încât toate suferele Sale păreau mai ușoare în comparație cu dorința pe care o simțeam să sufăr pentru a mă conforma lui Isus Sufletul meu.” Mai târziu va spune: „Dumnezeu m-a dat atât de multă dragoste pentru Cruce încât nu pot trăi un moment fără suferință; dar suferind în tăcere, fără consolare, ușurare sau compasiune; și murind cu acest Domn al sufletului meu, sub greutatea tuturor felurilor de insultă, umilire, uitare și dispreț.”
Inocența ei nu trebuie să ne facă să credem că Margareta Maria a fost perfectă de la început, cu atât mai puțin că era o păpușă frivoloasă și stupidă așa cum este portretizată uneori în biografiile dulci și inexacte. În schimb, martorii contemporani spun despre ea că era o fată viuioară și inteligentă, dornică de distracții, atrasă de viața în societate și căutată de tineri ca potențială mireasă bună. Scurt, era o fată a vremurilor ei cu defectele sale dar și cu un dor secret care creștea în ea, și o determinare să-l atingă pentru că Providența l-a ales pe ea pentru o misiune specială.
Văzând inclinarea ei spre viață religioasă, familia a decis să-o încredințeze unui mănăstir ursulin în care trăia o verișoară maternă de care era foarte aproape. Dar Margareta Maria a refuzat, dându-i verișoarei un răspuns care arată dorința ei mare pentru perfecțiune: „Dacă mă alătur mănăstirii tale, îl fac din dragoste pentru tine; dar vreau să intru într-un mănăstir fără rude sau cunoștințe pentru a fi o religioasă exclusiv pentru dragostea lui Dumnezeu.” Această decizie a fost inspirată de vocea interioară care avertiza: „Nu te voi acolo, ci la Sfânta Maria,” numele mănăstirii Vizitației din Paray-le-Monial.
Așadar s-a încheiat perioada ei de probă: acum putea să devină o călugăriță vizitandină în mănăstirea pentru care Providența o destinase. Acceptată ca novică pe 20 iunie 1671, a primit habitul religios pe 25 august acelui an și a făcut profesia solemnă pe 6 noiembrie 1672 la vârsta de 25 de ani.
De la Rana Laterală la Inimile Divină
Ca religioasă, Margareta Maria s-a străduit serios să progreseze în viața spirituală, credând că va eșua de la vocația ei dacă nu se va face sfântă repede. Curajul ei a atras favorurile lui Dumnezeu, care i-a făcut auzi aceste cuvinte interioare: „Caut o victimă, dorind să se sacrificie ca un ospat în imolare pentru îndeplinirea planurilor Mele.” Răspunzând la această chemare, a primit curând multe haruri mistice mari.
Așadar ea povestește prima apariție a Mântuitorului, care o pregătea pentru revelațiile viitoare: „Deodată ce m-am dus să rugesc, Isus s-a arătat în fața mea plin de rănile, cerându-mi să privesc ranul din latură sacră: un abis fără fund scoat de o sagetă uriașă de dragoste…. Aceasta este locuința tuturor celor care Îl iubesc…. Dar deoarece intrarea este mică, pentru a intra trebuie să te faci mică și să te dezbrăci de tot.” Arătând către rănile Sale, Isus a spus cuvinte aspre: „Uite cum Mi-au redus poporul Meu ales ei pe care i-am destinat să apese justiția, dar în schimb M-persecutează secret! Dacă nu se pocăiesc, voi pedepsi sever. Păzând dreptii Mei, voi imola toți ceilalți mâniei furiei Mele.”
Sfânta a contemplat rana din latură dar nu încă cea de la Inimă, până atunci ascunsă în interior. Aceasta i-a fost posibilă prin patru revelații cerești primite între decembrie 1673 și iunie 1675, când era în adorarea Sfântului Sacrament.
Promisiunile Inimii Sfânte către Sfânta Margareta Maria
Dintre multele promisiuni pe care Isus Hristos le-a dezvăluit Sfintei Marguerite Marie Alacoque în favoarea sufletelor devotate Inimii Sale Sfînte, cele principale sunt următoarele:
♥ Le voi da tuturor grațiile necesare pentru starea lor de viață.
♥ Le voi da pace în familiile lor.
♥ Le voi consola în toate nevoile lor.
♥ Voi fi adăpostul lor în viață și mai ales la moarte.
♥ Le voi binecuvânta abundent pe toate întreprinderile lor.
♥ Păcătoșii vor găsi în Inimile Mele sursa și oceanul infinit de milostivire.
♥ Sufletele răcoroase se vor aprinde.
♥ Sufletele aprinse se vor ridica repede la o mare perfecțiune.
♥ Le voi binecuvânta pe locurile în care imaginea Inimii Mele Sfinte va fi expusă și venerată.
♥ Le voi da preoților puterea de a atinge inimi foarte îndurate.
♥ Persoanele care vor propaga această devotie vor avea numele lor scris etern în Inima Mea.
♥ În excesul milostivirii Inimii Mele, vă promit că iubirea mea puternică va acorda tuturor celor care vor primi Comunia pe primele Vineri, de nouă luni consecutive, harul repentinței finale: nu vor muri în disprețul meu, nici fără a primii sacramentele; și Inima Mea va fi adăpostul lor sigur în acea ultimă oră.
